duminică, 28 august 2011

Banu’, sabia şi femeia

Pe vremuri (adică până în urmă cu vreo şase ani), un asemenea ghiveci informativ nu putea face nici măcar obiectul unor glume în cercurile jurnaliştilor.

„Copil tăiat cu sabia în lanul de porumb", „Bărbat înjunghiat în trafic", „Poliţist băgat în comă de trei luptători de kickbox" sunt doar câteva dintre subiectele oferite românilor, săptămâna aceasta, de către televiziuni şi ziare. Am mai aflat din presă că nu-ştiu-care din Paşcani a fost surprins de camerele de luat vederi, amplasate în holul unui hotel, în timp ce-şi snopea în bătaie iubita (?!) şi că un alt dezaxat şi-a ucis concubina în faţa fiului ei, în vârstă de cinci ani.

Televiziunile s-au întrecut să prezinte aceste cazuri şi să le dezbată cu nelipsiţii psihologi şi analişti de toate soiurile. S-a strigat cu patos „A înnebunit România!", s-au împărţit acuzaţii şi s-au găsit vinovaţi. Pe scurt, s-a făcut un show de zile mari pe fiecare fapt divers în parte şi pe toate laolaltă. Printre picături (de sânge) s-a mai spus câte ceva despre divorţul dintre Ioana şi Călin Popescu-Tăriceanu, dar şi despre declaraţiile lui Băsescu de la TVR.

Era complet absurd să-ţi imaginezi că vei citi, vreodată, despre aşa ceva pe primele pagini ale ziarelor sau că vei vedea asemenea „ştiri" la principalele telejurnale. Între timp, ce-i drept, mulţi profesionişti ai presei au migrat. Sau au emigrat. Impostura a învins. Cei care mai ieri ştergeau de praf pervazurile redacţiilor şi stăteau cu pixul în gură să le vină inspiraţia s-au cocoţat acum pe scaune ergonomice de şefi. Ei fac „agenda zilei"...

Ipochimenii de care fac vorbire „gândesc", vezi Doamne!, în termeni de rating. Asta deşi audienţele şi tirajele se duc în cap de la o zi la alta. Se alege praful de presă! Şi mai grav, ca o consecinţă directă, se alege praful de societatea în care trăim.

Vrem, nu vrem, astăzi, presa influenţează enorm conduita oamenilor. Poţi genera tragedii, cum, la fel de bine, poţi genera fapte admirabile mediatizând continuu un anumit fel de evenimente. Într-un articol anterior am dat exemplul cu sinuciderile vedetelor care pot determina sinucideri în lanţ în rândurile adolescenţilor sau ale celor labili psihic. Tot aşa, aducerea în studiourile televiziunilor, spre „amuzamentul" publicului, a unor neisprăviţi care au făcut te-miri-ce giumbuşluc meltenesc determină comportamente similare pe stradă. „Mi-a dat de m-a julit!", expresia „consacrată" de Sorin Perversu', devenit şi el „vedetă" peste noapte, este un exemplu ilustrativ pentru nivelul la care am ajuns.

Doar un iresponsabil poate crede că agresivitatea va fi mereu un „teren fertil" pentru mass-media. Aceasta rodeşte repede, într-adevăr, dar îi otrăveşte pe înşişi cultivatorii ei.

Chiar zâmbeam amar, zilele trecute, identificând, în avalanşa detaliilor despre diverse atrocităţi, o ştire despre o echipă de televiziune atacată şi fugărită de către „potenţiale vedete". Şi acesta e doar începutul.

Sursa : Ziarul Adevarul ( articol scris de : George Radulescu)

Secretul vieţii. Cum să devii bogat

"Această parte din viaţa mea, această mică parte, se numeşte fericire".

Este momentul în care omul Chris Gardner a reuşit să obţină locul de muncă pentru care luptase atât de mult. Astăzi este unul dintre milionarii americani. Ieri a fost un om care trăia pe străzi şi toalete de metrou. Cei ce doresc îi pot afla fenomenala poveste din filmul „The Pursuit of Happyness", acolo unde Will Smith face un rol de zile mari alături de fiul lui.

Poveste reală. Pe cât de simplă, pe atât de dură. În final, pare una de succes. Până la acea secundă de fericire însă, e filmul vieţii noastre. A celor mai mulţi. La filmări, Gardner a fost secundă de secundă alături de Smith. I-a urmărit mişcările, i-a dat sfaturi. La scena tulburătoare, în care ţinea de uşa WC-ului din metrou, locul în care a fost nevoit să doarmă cu fiul său pe braţe, nu a rezistat. Acum are milioane de dolari. Dar, aşa cum mărturiseşte, în una dintre camerele casei sale mai păstrează pungile în care ţinea hainele lui şi ale copilului atunci când dormeau pe străzi. Ca să nu uite.

Dreptul de a-ţi căuta fericirea, alături de dreptul la viaţă şi libertate sunt esenţa a milenii de căutări de sens. De frământări asupra condiţiei noastre umane. Unul fără altul nu pot exista. Şi primul este încununarea lor. Căci la ce ar putea folosi acestor fiinţe predispuse la teamă, la ură şi la durere viaţa şi libertatea fără toate încercările de a prinde acea clipă scurtă de fericire? Şi acei mari oameni ce au scris Declaraţia de Independenţă au avut un moment de atingere divină, când au formulat enunţul ca fiind o căutare, nu o certitudine. Pentru că aici se face diferenţa între oameni.

Mulţi o caută disperaţi o viaţă întreagă. Au senzaţia că au găsit-o între pereţii unei case, pe scaunul din piele postat în spatele unui birou de şef. O caută în funcţii, în bani, în putere asupra altora. Dar e totul atât de gol şi atât de fad. Ca un cimitir împănat cu cruci de aur şi cavouri somptuoase construite cu deşarta speranţă a unei prelungiri de viaţă.

Cred că prima condiţie pentru a trăi fericirea este să înţelegi că trebuie să faci totul nu pentru tine. Ci pentru cel de lângă tine. Egoismul inserat în căutare naşte automat un paradox. De aceea, momentul de fericire, momentul adevărat trăit de Gardner, este atunci când, după ce a primit slujba de broker, aleargă la fiul său la grădiniţă. Şi în drumul spre casă îşi ţine de mână copilul. Discută despre planete, despre animale din junglă. Convins că este unul dintre puţinii oameni care au înţeles ceva din sensul vieţii şi al libertăţii cu care a fost înzestrat din naştere.

“Nu lăsa niciodată pe nimeni să îţi spună că nu poţi face ceva. Ai un vis, trebuie să îl protejezi. Oamenii care nu pot face nimic pentru ei îţi vor spune că nu vei reuşi. Niciodată. Vrei ceva, du-te şi îl ia! PUNCT.''
Chris Gardner
„The Pursuit of Happyness“

luni, 15 august 2011

Primul card bancar pentru nevazatori lansat in premiera pentru piata din Europa

Primul card bancar pentru nevazatori a fost lansat in premiera pentru piata europeana de catre Bank Austria, sub sigla Maestro utilizabil in toata reteaua UniCredit, proprietarul institutiei financiare austriece. Grupul italian UniCredit este prezent si in Romania, dar deocamdata acest card nu va fi lansat si pe piata locala. "In etapa de testare a noului card, Romania nu se va afla intre tarile in care vom emite cardul pentru persoanele cu dificultati de vedere. Singura tara unde va circula cardul in afara de Austria, in aceasta prima etapa, va fi Italia, unde se afla banca-mama. Urmeaza si etapa de extindere in reteaua Bank Austria a automatelor bancare cu tastatura in sistem dual - clasic si cu cifre in scrierea Braille, pentru nevazatori", au declarat reprezentantii bancii.

Primul card bancar pentru nevazatori are inscriptionat numele bancii in alfabetul Braille tactil, pentru ca posesorul sa-l poata deosebi de celelalte carduri, este dotat cu CIP care contine toate informatiile de siguranta despre utilizator. El a fost dezvoltat in colaborare cu Hilfsgemeinschaft, o societate de ajutorare a nevazatorilor.
In Austria exista inregistrate oficial 318.000 persoane cu deficiente de vedere.
Sursa foto: blog.mlive.com